BRUTUS
Marcus Iulius Brutus, un aprig
luptător pentru republică în Roma antică, a fost mult apreciat și iubit de
Iuliu Cezar. Brutus a intrat totuși în conjurația care a pregătit asasinarea
lui Cezar, pentru că acesta plănuia să pună capăt republicii și să se încoroneze
împărat. Și într-adevăr, la 15 martie anul 44 î.e.n., Cezar a fost ucis în plin
senat. Se zice că în momentul când l-a văzut pe Brutus ridicând pumnalul, și-a
acoperit capul cu toga, exclamând : „Tu quoque, fili mi Brutus?”
Aceste cuvinte sunt de atunci întrebuințate
când vezi ridicându-se împotriva ta pe cineva pe care l-ai considerat foarte
aproape și-ți era foarte drag ( ca un fiu, ca un frate). Pe de altă parte,
numele Brutus e folosit spre a indica un luptător neînduplecat, care-și
jertfește chiar și viața, pentru a-și apăra convingerile.
Astfel îl înfățișează și Pușkin
în poezia „Pumnalul”.
„Se prăbușește Roma și cade legea
ei.
Dar Brutus se ridică, scut viu al
libertății;
Lovit de tine, Cezar se zbate-n
gheara morții
Lângă statuia mândra-a lui
Prometeu.”
SFERTUL ACADEMIC
În înaltele școli academice din
trecut se permitea ca lecțiile să înceapă cu cel mult un sfert de ceas mai
târziu decât ora fixată. Această amânare era anunțată prin inițialele c. t. (
de la cuvintele latinești „cum pempora”), adică temporizat.
Obiceiul s-a extins, generând
expresia „sfertul de ceas academic”, sau mai simplu, „ sfertul academic”, în
sensul că se îngăduie o așteptate, o întârziere de maximum 15 minute. Desigur
însă, când lipsa de punctualitate întrece această toleranță, atunci ea
încetează a mai fi „ academică”.
FESTINA LENTE,
lat. „ Grăbește-te încet”.
Istoricul latin Suetoniu, care a
scris „ Viețile celor 12 cezari”,povestește, făcând portretul lui Augustus (
cap. 25), că acest împărat era de părere că nimic nu-i mai puțin recomandabil
pentru un cap de oștire decât graba. Cuvintele sunt citate de Suetoniu în
grecește, căci în imperiu roman erau adesea strecurate în vorbire expresii de
la vechii eleni.
Multe popoare și-au însușit ideea
și au tălmăcit-o în limba lor. Francezii folosesc un verset celebru din
Boileau: „Hatez-vous lentement”. Germanii: Eile mit Weile”ș.a.m.d. se apropie
de vorba noastră: „graba strică treaba”. Gala Galaction, în „ Profir și
Policarp”, a utilizat expresia ca un corectiv la „Carpe diem”.
Policarp: Atunci grăbește-te,
Profire. „ Carpe diem”, cum a zis meșterul acela Orațiu.
Profir: da, mă, a mai venit unul
după el, mai încoace, și a spus : Hatez-vous, lentement.”
FIASCO
În italiana înseamnă, la propriu:sticlă,
butelie, iar la figurat: eșec, cădere, nereușită.
Italienii, la teatru ( dar mai
ales la operă), când sunt nemulțumiți de un interpret, strigă: „ Ola, ola,
fiasco!” se presupune că autorul acestei expresii( originar din Veneția,
deoarece e vorba de dialectul venețian), aflându-se într-un local unde asculta
un cântăreț ce nu-i plăcea, a cerut o sticlă ( fiasco) ca s-o arunce pe scenă.
Gestul găsind imitatori, scena se transformă într-un depozit de sticle zvârlite
protestatar din sală. Astfel fiasco-butelia a devenit fiasco-insuccesul! Expresia a părăsit cu timpul incinta sălilor
de spectacol și, în mai toate limbile europene, a intrat ca echivalentul
eșecului în orice domeniu: „ a fost un fiasco!”. Găsim de pildă în Costache
Negruzzi: „ Cu toată indulgența auditoriului, trupa de amatori a făcut un mare
fiasco.”
LACRIMI DE CROCODIL
În
vechime exista credința că, în perioada când își naște puii, crocodilul, fiind
mai greoi în mișcări, recurge un vicleșug spre a-și procura hrana. El se așază
pe malul fluviului și se preface că suferă, imitând destul de bine plânsul
omului. Stârnind mila trecătorilor, crocodilul își atrage astfel victimele și
le devorează. Prin "lacrimi de crocodil" se înțelege deci o durere
fățarnică, o suferință amăgitoare, cu scopul ipocrit
de a înduioșa și a induce în eroare.
Expresia figurează aproape în
toate limbile.
